Să pretindem că suntem în ‘93.
Să pretindem că sunt născut cu un gând
Și gândul să fie un vis, unul ciudat, dar drăguț.
Aproape imposibil , inima îi este frântă și plină de răni.
Greșelile sunt comise, neuitate și dureroase.
Să pretindem că nu ar exista probleme,
Că totul se transformă într-o grădină și tu ești trandafirul.
Trandafirul care își așteaptă visul care nu-l va tăia.
Visul care rădăcină va prinde lângă ea, va adormi și domni
O veșnicie , să nu pretindă că iubesc, să nu o rănească cu spinii.
Îmbrățișând-o, mâinile și le transformă în spini.
Ploia ,soarele și mâinile lor să nu o atingă.
Ea să fie doar a mea , fără petale despicate
Și cu un zâmbet înmiresmat, prin care bucuria
Să fie raza mea de soare , gerul să-mi fie indiferent,
Gândurile să fie trecute de vârste și șterse de ploi și vânt.
Să nu pretindem că totul este în regulă,
Să ne dorim un nou început, să nu ne gândim că ieri a fost doar un vis,
Să nu ne gândim la trecut,
Să pretindem că nu ți-am scris eu , să pretindem că nu aș putea
Să-ți dovedesc mai clar că te simt și nu cum te simt restul.
Și dezamăgit, îmi aduc aminte că în viață se plânge,
Dar se mai și râde, stelele să-ți fie la picioare,
Soarele daruri să-ți aducă , Luna noaptea părul să ți-l mângâie,
Vântul, încet, șoapte de iubire să-ți aducă și de la șoapte, la cuvinte.
Cuvintele în fapte și faptele în iubire eternă.
Gândesc absurd câteodată că mereu voi avea spini
Și că mereu acel trandafir nu va fi pentru mine.
Visul și dorința sunt aberante, însă speranța nemuritoare.
Și voi încerca , nu voi renunța.
Vreau să-i văd zâmbetul pe față
Și voi uita gustul amar ,rănile se vor curăța de infecții,
Totul va deveni la început un nou pas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu