Aspectul ei plăcut și blând, într-un fel necuvântător, se “spovedeste” în fața necunoscuților , plânge și zâmbește. Alegerea este grea și regretul este necomparat.
Luna apune, iar Soarele răsare. Teatrul dispare, stelele cad, iar norii albi pictați pe un șablon albastru apar, parcă mi-ar zâmbi .
Soarele apune, Luna răsare, teatrul începe și fata este întinsă și pregătită să fie sacrificată de cuvintele noastre, cei care vom arunca cu pietre în ea.
Lacrimile se scurg pe obrazul meu parcă nu ar fi pe cer .
Glasul ei subțire și plin de durere șoapte-mi aduc .
Încă ajutorul nu mi-l cere, pământul se desprinde, mă înalță la cer,
unde teatru dispare și din nori o “Fecioara “ apare învelită cu piele omenească, pielea ei albă și ciocolatie îmbinată într-un timp contemporan.
Mână-mi întinde, șoapte-mi aduce lângă ureche, înțelesul lor este incert.
Demonii tresar din pământ lângă ea , gata s-o rapeascaa.
Strigătele de durere ajung până-n iad. Pământul se crapă în două și păcatul este înghițit odată cu ea.
Încercând să o salvez, moarte-mi găsesc și încă o dată pământul se deschide, pentru a înghiți o altă persoană plină de greșeli de neiertat, unde se va șterge din viitor precum un erou din trecut.
Renăscând într-o nouă lume pe cer, uitând, văd Luna și Soarele împreună , stele căzătoare și pline de pasiune, cerul roșu , pământul se clatină. Lumea alergând în jurul meu, praful îl ridică . Văd o siluetă subțire cu păr lung și cu o față micuță, unde degetele alunecă la prima atingere împreună cu lacrimile ei . Este fata pe care o urmăream în fiecare seară, într-un timp pierdut de date și timp, unde nu am atins-o și tristețea mi-a împărțit-o odată ce pământul a înghițit-o!
Neuitând unde a greșit , într-o nouă viață ea încearcă, greșeala nerepetand , să-și găsească “ingerul” fără aripi în care viață ei o va pune pe tavă, între șase ceruri ,șase pământuri și șase dați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu