O piesă dintr-un puzzle,
O bucată despicată din viața mea.
Încercând să-mi dau seama unde s-a rătăcit,
Îmi aduc aminte de trecut,
Unde nu-mi lipsea nimic.
Eram un ''tânăr'' anonim.
Eram un nimeni în asfințitul soarelui.
Privind adânc, găsesc minciuni secrete, uitate de timp și soartă.
Fiecare om caută ceva.
Trecând ore stând în așteptarea gândurilor,
Îmi dau seama unde e.
Găsind ''piesa rătăcita'', amintirile se dezlănțuiesc
Într-un singur gând și suflet.
Este insuportabil că încă o văd și sper
La ceva imposibil.
Nu o pot salva de ea însăși.
Pe zi ce trece frumusețea ei
Se deschide precum un trandafir,
Căutând lumea perfectă.
O lume în care numai tu să fii comparată
Cu un trandafir tânăr și neatins.
Neatins de nimeni și nimic.
Încă am urme de spini.
Încercând să te ating,
M-ai rănit.
Nu te-ai lăsat ''cucerită''
De tânărul din oglindă.
Și simt cum genunchi - mi sunt moi,
Rănile mi se deschid lăcrimând.
Nu suport gândul că te-ar putea ''răpi''
un alt tânăr din oglindă.
Și încerc să te fac să înțelegi
Că ești pe o treaptă unde nimeni nu a existat.
Încercând să te salvez de ploaie și îngheț,
Degerate rănile sângerează alături de lacrimile mele
Căzute în zadar, sperând că te voi salva.
Privirea ta pătrunzătoare îmi îngheață voința de-a mai continua,
De-a mai încerca să te salvez.
Fug îngândurat și plin de răni.
Sângele este risipit și absorbit de pământ , de parcă aș fi un vampir.
Gândul că nu am să te mai văd mă doboară,
Ridicându-mă cu speranța că încă ești în viață
Acolo , într-o lume crudă și rea.
Văzându-mă că mă întorc,
Spatele mi-l întorci.
Zicându-mi să te las în pace,
Că ești perfectă , că nu ai nevoie de mine.
Încercând să te fac
Să înțelegi, corpul cedează.
Este căzut lângă picioarele tale.
Cu o ultimă răsuflare o privesc în ochi.
Privirea ei rece îmi îngheață inima.
Privind cum pleacă, rămân
Singur într-o lume de cleștar,
Fără trup și suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu