sâmbătă, 10 decembrie 2011

Neguștor

Te simt , te ating , te sărut și dispari .

Brusc mă ridic și întreb:

Unde ai dispărut ? Te strig.

Nu primesc ca răspunsuri decât șoapte.

Văd cum casa se rotește , te aud cum șoptești.

Cineva îmi atinge capul.

Îl simt cum preia controlul încet, încet peste corpul meu.

Am gândirea flexibilă. Am început să mă gândesc cum să vă distrug

Și nu-mi ajunge. Vreau să curăț tot.

Într-o lume rotundă , am impresia

Că o văd în castronul meu.

Și uite cum se învârte în sensuri neînțelese,

Câți oameni cred cu adevărat,

Câți oameni și-au dat seama că ''Lordul'' este printre noi,

Câți nu vor să refuze ce cred, chiar dacă e o minciună.

Ești un criminal literar căruia nu-i scapă nimic.

Ajungi într-o lumină și nu știi

Cum și când ai ajuns.

Ai multe răspunsuri, dar nu primești întrebări.

Nu-ți pasă pentru că nu simți,

Nu-ți dai seama că ești împachetat și gata,

Pentru o nouă lume. Un coșmar

Se bate când îi auzi vocea nopțile,

Capul te doare , ai migrene,

El este lângă tine și te pune să gândești.

Nu poți, simți că-ți explodează cu atâtea gânduri,

Atâtea voci, nu le vezi, dar le auzi.

Și începi să te rogi disperat și el râde.

Este prea târziu. Mereu a fost în tine.

A așteptat să crești, să ajungi un ratat,

Ești manipulat încă de mic, îndoctrinate.

Nu vei mai avea intimintate. ''Lordul'' te vede.

El este printre noi, te privește în ochi,

El este cel care merge în spatele rândurilor,

Îl auzi când scoate strigăte din oameni,

Se bucură de voi, poftește și el,

Ca și voi, își bate joc.

Nu încerca să-i stai în cale.

Vei ajunge precum dumnezeul tău,

Nu poți scăpa. Te folosește,

Te epuizează și dispare.

Sunt o lumânare ''tânără'',

Îl aștept cu nerăbdare

Să primesc ceea ce merit.

Nu-ți dai seama ce citești.

Asta e și faza, nici nu trebuie.

Eu sunt aici să te educ,

Să-ți zic unde-ți este locul.

Nu poți auzi decât vocea mea,

Eu grăiesc prin el,

Voi ajunge în dreapta lui.

Îmi trebuiesc suflete

Și voi mă ajutați.

Citește să te vinzi

Nu-ți dai seama, dar e în tine.

În ficare seară, în spatele oglinzii

Te vede ,te așteaptă

Să va întâlniți. El este în casă,

Simți cum pielea este moale.

Fiorul că el este lângă tine te faci să cazi în genunchi,

Să-ți fie teamă, să te rogi și nu dispare.

Auzi voci peste tot. Simți , miroși,

Te observă cum crești.

Oglinda te schimbă, te privește,

Te educă și nu-ți dai seama.

Nu ai ce pierde. Încearcă!

Invocă-l să-ți ofere precum un negustor.

Nu poți nega, este în tine.

Nu-l respinge , te va atinge.

Într-un final, toți îl vom slavi.

Lumea este contruita din el.

De secole tot construiește

Un imperiu pe care

Noi, oamenii necredincioși

L-am hrănit fără milă.

Este prea târziu,

Nu mai ai timp.

Și când te gândești că

Totul vine de la sine,

Simți cum inebunesti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu