De mult timp simt că se apropie sfârșitul, unde'' literelele'' nu se vor mai juca cu mine , flacăra se va stinge , arde de ceva timp, însă iarna a venit, neîngănduind pasiunea să topească gheața.
Și inspirația este într-o clepsidră , viața este văzută din ce în ce mai des la fel, cu niște ochii din ce în ce mai mici. Nisipul se scurge .
Sfârșitul este aproape și simt că rămân fără jucării .Și mi-e teamă să nu rămân doar eu și ''cuvintele'' prin care mă exprim.
Iarna, hotărâtă să mă distrugă, am ales să fug, să înșir ultimele cuvinte pe o coală , scriind, simțeam cum mă răcesc, mâinile nu se mai jucau, literele fugeau și iarna-mi bătea în geam, văzându-mi teama și panica, se agită să distrugă flacăra și simt durerea , că după atâta timp nu pot să mă mai rog pentru îndurare, doar să mă lupt. Lupta o pierd, este prea puternică și simt cum ''cumorile'' dispar din magazie precum ''omenii când mor''.
Auzind din ce în ce mai des gânduri și șoapte cum că totul s-a terminat , te amuzi și drastic încerci să vezi dacă este adevărat, dacă chiar auzi voci și gândurile altora. Fugind de lumea asta, dau de o lume pe care nu o vreau pentru niciunul dintre voi . Aici nu există milă, îți pierzi sufletul ușor înghețat, nu mai simți compasiunea și mila, și evident nu mai ești om. Evoluezi în ceva ce nu vrei să ajungi, într-o lume în care și cu ochii închiși vezi .
Simt goluri reci, mâinile mi se albesc , nervii îmi cedează din ce în ce mai des, nu pot să mă mai comport , n-am stare, mă mișc din ce în ce mai des , având mereu de comentat . Pierd controlul și-mi fac ''prieteni''. Vremurile mele sunt pe picior de plecare. Cum se zice, ''apus de soare''.
Nu pot să fiu oprit acum și nici atunci când voi crește. Promit să curăț, chiar dacă nu voi mai scrie. Plăcerea să fie atunci când te apropii de mine , zâmbetul să fie rece ca să primești o îmbrățișare călduroasă .
Sperând să nu mai pierd trenul vieții, văd oameni ''invizibili'' venind spre mine, însă nu voi pierde trenul iar .
Și-mi pare rău că flacără s-a stins. Mă mir cum de scriu pe scrum ...
Încercând să-mi deschid focul ''literar'', mă ard și în zadar ...
Poate într-o zi voi reveni undeva unde voi avea multe de explicat vouă .
Și nu uitați : Aici sunt. Chiar dacă sunt ''mort'', eu încă trăiesc.!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu