Renașterea

Nu mai suport să mă mint , simt că nu mai exista cale de scăpare . Am răni care nu vor să treacă. Privesc pozele tale, devin obsedat auzind inima cum bate doar când glasul ți-l aude și nu pot rupe legatura, este prea puternică. Nu simt, eu iubesc .

Este prea tarziu, bate fără oprire precum un ''Macedon'' pe câmpul de luptă .

Și nu primesc iubirea înapoi , se hrănește cu aer și venin , creierul meu bolnav după tine face ca inima să bata, chiar dacă e rănită. Dacă aș putea, aș ''smulge-o'' din piept să-ți arăt ce înseamnă adevărata dragoste , făcând o greșală, sunt însurat cu ''jocul''. Nu mai am scăpare. Sunt terorizat și trebuie să urmez calea .

Viitorul meu este cunoscut, este unul simplu și nu exagerez. Veți vedea toți.

Revenind la tine … Încă nu pot să închid ochii noaptea fără a adormi cu gândul la tine, dacă ești bine, dacă ai nevoie de-o mână de ajutor într-o iarnă ''călduroasă''.

Și nu am nevoie să fiu iar închis, că nu am înnebunit, sunt un pic bolnav, am răni deschise care sângerează fără oprire și mă întreb cât sânge mai am în mine. Jocul nu se termină, mă ține în viață, mă chinuie, îmi readuce aminte de toate păcatele, până-n ziua de azi. Sunt un om ''negru'' cu o pată albă. Încet, încet dispare. Voi rămâne doar negru. Încă mai am timp ca tu să devii îngerul meu păzitor, să mă scoți din foc și ură si pe umărul meu să rămâi o viață întreagă pentru că mărturisesc, ''te iubesc''. Nu pot să uit privirea ta ,zâmbetul tău încă arde. CREDE-MĂ, ești mai presus decât oricine în lumea asta .Viața este o curva, îmi aruncă în cale numai flori, însă eu refuz și doresc ''Trandafirul'' cu spini. Încă mai am răni pe degete, te-am strâns cât am putut de tare, însă în zadar. Ai scăpat. Nu vrei și nu suport gândul ăsta în care eu devin șarpele rănit și mă târăsc și tot continui să bat în ușa inimii tale până când vei deschide cu zâmbetul și privirea ta călduroasă. Încercând să scriu, nu găsesc cuvintele potrivite pentru tine , nu te mai pot compara, iar ceea ce scriu, simt. Nu pot să descriu pentru că nu există cuvinte. Ti-aș da și ''Inima'' mea. Chiar daca eu aș muri, aș știi că am să rămân cu sufletul lângă tine și va bate veșnic lângă al tău.

Mâinile îmi tremură. Nu mai pot. Plâng (și sunt bărbat). Lumea mă vede și zâmbește , am ajuns dintr-un vânător, cel vânat .

Și mă întreb, oare vei întelege ceea ce simt?

Încerc să-mi închid ochii, te visez într-un loc potrivit, unde sunt lângă tine ,umărul meu îți sprijină capul , iar tu ești pe umărul meu, zicând că nu e vis, este realitate. Deschid ochii și te pierd iar .În umbra lunii stau și mă gândesc dacă aș putea să dau o singură dată timpul înapoi ...