Am auzit un esoes?
Hai să fugim !
Unde dreacu?
La doamna ta!
Domnilor și Doamnelor vă anunț,
Cu stimă și respect că a venit timpul de ''show time''
Grăbește-te, fugi. Uite cum aleargă, fuge de tine.
Este slăbită, a dat din cap astăzi,
A muncit, a stat numai cu capul în jos,
A lucrat pe birou. Era și timpul să muncească pe coate.
Se împiedică de cutia milei și din picioare ajunge în patru labe.
Oare este animal ? Cineva a zis că ne tragem din maimuțe.
Întruchipată în ''diva'',
Să trecem la afaceri. Trebuie să fie aici, undeva,
Un strigoi care vânează bărbații tineri și frumoși.
Ca cine?
Ca mine sau ca tine?
Ca mine evident !
Uite-o cum fuge, fuge parcă e gazelă.
Păcat că nu știe și ajunge o capră.
Și înoată în spumă , față-i albă de la un timp.
Ce ai pățit ?
Esoes pentru față ta?
Ești slabităăă. Ai muncit să cucerești ?
Ce ai cucerit, un băț?
Portocale , vișine și grefe !
Văd cum ajung la mine când sun.
Și ce sun?
088999 888 666999
Și frige, nu se poate opri.
Face tot ce poate, udă florile,
Nu se sătura, este o femelă
Zgârie, este o tânără hiena.
Și are capul numai la afaceri
Aud strigăte noaptea “ohhh yeea
Fack Fack Fack Fack”
Ce dreacu faci tu seara
Într-o bodecă albă și întunecată??
“Nu, nu, nu mă răni
Au auou auo pot să fack
fack fack fack”.
Sun. Pot să număr
Am nevoie de o țigare. Nu pot.
Uite o cum fuge din mașină,
precum o albină din floare în floare.
Este așa de caldă când afară e răcoare
“Nu, nu, nu ! Eu fack, fack, fack.”
Și vin mrrhrhrhrhr.
Gata, am terminat. Și cred că și a doua oară
“Nu, nu, nu, brrrrrrrrrrr.....
Da, da, da, acolo, acolo!!
Nu scoate! Introduce
robinetul în sticlă .
Fack, Fack, Fack!!”
Și am început să număr!
Doamne !!! salvează-mă!
Ce să faci?
Nu cred că poți
Să îl salvezi pe satan.
Sunt slăbit. Am uitat cum mai are încă
doi ,trei, patru,cinci.
Are și de lucru stabil
Cinci, șase ore de lucru intens pe coate.
Trebuie să mă mișc repede. Uite câte
Bobs Bobs Bobs Bobs Bobs
Bobs Bobs Bobs Bobs Bobs
Bobs Bobs Bobs Bobs Bobs
Bobs Bobs Bobs Bobs Bobs
Bobs Bobs Bobs Bobs Bobs
Bobs Bobs Bobs Bobs Bobs
Și te văd precum o prințesă care se împarte cu mulți.
Fură precum o hienă. Nu se gândește deloc
Că roata re învârte
și în loc de 96 va ajunge
69 să aibă la început de numărat.
Oare poate să facă afaceri?
Poți un esoes?
Și ascultă-mă.
Am găsit un gunoi plin de idei
În capul meu și m-am gândit,
Acest gunoi să îl imprastiu
În toată țara și voi să îl mirosiți
SAU ÎN cel mai bun caz să îl citiți!
Mica Românie. Ce mă doare când o văd, Ca și când nu mi-ar păsa. Aduc o rază de soare Într-o lume înghețată. Alergând cât mai departe Cu frică că vei muri, Încerc să fiu eu, Acel salvator Care ridică ultimul măr. Așteptând trenul, Frigul îmi pătrunde în oase, Gerul trece prin fața mea, Luna amorțită Nu mai zâmbește. Nu mai am încredere În voi, cei care Treceți pe lângă mine. Mă doare când o văd Pe ea cum lăcrimează. Trăiesc într-o lume Construită din crime, Din care noi facem parte. Noi suntem cei care Trebuie să ne sacrificăm. Mă sacrific pentru voi Cu teama că voi muri, Însă cu speranța Că voi începe ceva nou, O lume nebună și nouă Unde voi să nu mai fiți. Priviți precum animale. Și animalele să fie respectate. Văd tineri plâgând cu găuri în mână. Evoluția nu mai e în tine Și ceea ce contează pentru tine E să trăiești, să faci față. Când vine vorba de a două zi, Soarele tău apune . Încet, încet, lași totul în spate. Urmărind umbra care Te urmărește de ceva zile, Alergând spre tine, Observ cum te golești, Cum ești furată și violată. Impertinență crește Cultura scade, Toți suntem scriitori, Toți citim și toți am învățat, Însă nimeni Nu ajunge să fie Într-o lume mai presus decât ceea virtuală. Știi că vrem să ajungi departe, Să zicem cu glas tare și mândru Că facem parte din tine, Unde numai nația noastră să fie, Toți dușmanii și extremeștii să dispară, Râmele și paraziții să fie sclavii nostri. Unde vom schimba cum poți face Un bine din nimic. Să fii pregătit să mori pentru cineva, Doar că știi că faci bine. Să-ți iei arma, Să stai cu ea la tâmplă, Să ajungi departe, să lași totul în spate. Alergând cu găuri în tine, Ajungi în alte țări în care Nimeni nu te place și dispari Precum un abur. Ăla ești TU! Să nu te mire faptul că nu ajunge niciodată pe 1. Pe drum, întodeauna, întunericul Va domni și nu va exista O cale spre naștere demnă. Luna și soarele vor fi Aceiași planetă. Este momentul să vezi. Nu să crezi , nu să te rogi. Să alergi cât mai departe De toți pe care îi consideri Genocizi , ai o boală în suflet când o vezi, când o văd ,când o vedem cum plânge cum sângerează. Toate ideile sunt cenzurate, arma se îndreaptă tot mai des spre tâmpla ta, încerci să apeși și să lași totul în spate, alungând durerea și oboseala ai apăsat pe trăgaci. Gândurile au zburat, totul a plecat, Însă ea tot plânge ,suferă, așteptând pe cineva ca noi ! Generația tânără și plină de viață fără indocrinari creștine și politice.
Uitându-mă în trecut, observ oameni uitați de vreme și timp, pe care îi găsim numai în bibliotecele prăfuite și pline de șobolani ''literari'', mușcând cu pofta și cruzimea sfâșietoare de-a distruge urma unor oameni pe care în ziua de azi îi dispretuim, îi acuzăm de ceva fără dovezi , uităm de ei precum lunile ce au trecut asupra noastră, cu setea de a ne stoarce și ultimile puteri rămase în sângele nostru curat și plin de curiozitate.
Privesc partea istorică, în care ''neagră'' e puțin spus... Și mă întreb cum astfel de oameni au reușit să ne conducă pe noi, să ne arate ce să facem spre viitor. Masacrul pe care acest om a putut să-l facă pentru ''iubirea'' lui față de popor și nația lui, este copleșitor. Fără niciun sprijn mă îndrept spre scara în care a urcat și el .... Detest oamenii care acuză fără niciun pic de conștiință că ''EL'' a fost precum un tată pentru milioane de oameni, însă neînțeles pe deplin...
Arta creată de el a fost un măcel, o pată roșie într-o foaie albă dintr-o carte încă neterminată, care așteaptă multe alte scripturi adevărate sau false, în care trebuie trăite, învățate și transmise mai departe într-o nouă generație, pe care noi trebuie să o învățam cine a fost cu adevărat, în ce să creadă și cine să ajungă ,pe cine să aibă ca idol demn în viață.
Uimit sunt că am reușit să scriu despre ''Conducatorul'' atât iubit ...
Încă de mic am vrut să ajung să fiu un om perfect, precum el, fără niciun reproș, decât la sfârșit, unde lumea a fost nevoită să închidă ochii, să uite de el și să intrebe ''coala'' pe care a fost scrisă în sânge și suferință în anii ce au trecut.
Acum și văd zâmbetul pe buze când el, mișcat de intenția ''poporului'', a ridicat mâna în semn de ''pace toturor''.
Vocea lui era o binecuvântare pe care toți o aplaudau la sfârșit . Își iubea țara și o voia curată, în care oamenii săi să fie liberi, să nu existe o altă rasă superioara ''lor'', “chiar dacă reneg fiecare rasă fiind supremă mie !”. Reunosc, pe el l-aș fi vrut ca un conducător al meu și al vostru, oamenilor de astăzi, care nu știți să trăiți și să iubiți oamenii care își respectă țara și o onorează cu fiecare pas făcut în față.
Omul, ajungând la un nivel intens și fără manipulare, este în stare să facă orice, chiar să distrugă un popor pentru o singură nație , pentru o singură speranța. Uitându-mă cine a fost sau ce-a făcut, am observat și învățat multe, pe care încerc să le aplic în viața mea mizerabilă și plină de stress, zi de zi, însă nu le pot îndeplini. El a fost și va rămâne un ''Alexandru'', un ''Macedon '' dintr-o eră nouă, în care curgea un sânge pe care nimeni nu îl va cunoaște cu adevărat.
Toamna a venit, iarna se apropie. Trăind într-o lume nărăvașă, încerc să uit de toate râsetele și cruzimea privirilor aduse de către oamenii iubitori de alte''natiuni''.
Nu încerc să-i plâng de milă , nu încerc să îmi fac un alt text pe care să îl citești tu , încerc să-mi deschid calea spre perfecțiune, chiar dacă sună a nebunie, chiar dacă o să mă calci în picioare, eu tot mă voi ridica și voi lupta până când și ultima răsuflare va rămâne trează sau moartă ... Voi scrie, împreună cu el, încă o filă în care îi voi pomeni numele. Trăind, încă, în sufletele noastre orbite și crude de ''vremea'' de-afară, nu uităm cum cortina a fost trasă asupra lui și cartea care este scrisă din umbră ...
Și încercând să învăț cum să merg în viață fără să cad, mă lovesc și nu-mi mai simt puterea pe care acest ''erou'' a avut-o!
Iubind oamenii care merită, am înțeles felul lui de-a fi și regret că nu am murit alături de el, să trăim o veșnicie acolo, ''undeva'', în care ''el'' să fie conducătorul nostru suprem !
Și Iartă-mă pentru ce am făcut și ce voi face.
Tată, te rog, iartă-mă pentru păcatele și fărădelegile mele .
Sunt un bolnav într-o lume ''sănătoasă''
Încercând să-mi dau seama unde îmi este locul, am omorât insectele ce-mi stăteau în cale.
Tată, te rog, iartă-mă că am păcătuit stând afară și înjurând lumea ce mă înconjura cu tristețea și setea de sânge din inimile lor.
Văd priviri diabolice închise în cuști fără lacăte, unde nu e loc de ceva mai presus decât ei.
Văd în întuneric umbre albe incercând să mă cuprindă, să-mi fure sufletul , încercând să-mi dea o nouă viață plină de mizerie și dezgust .
Tată, iartă-mă pentru ce voi face într-o lume tăiată în trei, unde decât prima parte este importantă.
Am ales o cale pe care mulți dintre voi nu ar înțelege-o, unde toți ați avea ceva de discutat sau pronunțat .
Vreau să aud cântece când îi ''adorm'', să le șoptesc în urechea lor ce-am făcut.
Sufăr de multe dureri. Totul este perfect când ești o zâna și te împrăștii precum păpădia, când afară este ''răcoare''
Vreau să-mi cer iertare c-am ales drumul pe care ție și urmașilor tăi le-ar displăcea să nu îl urmez cu “felinarul”, într-o lume copleșită de “lumina”.
Și văd din fiecare om cum iese câte un demon, mai complex sau mai slab, depinde de tine, Tata, cât de mult i-ai educat și cât de mult ți-ai spus cuvântul într-o propoziție din cele zece.
Nu aștept să-mi răspunzi. Te aștept să-mi dai un semn. Vreau acum să apari și să-mi cer scuze pentru că am pomenit de tine aici, într-o lume pe care o pierzi ,într-o lume unde în fiecare zi se mai naște un înger fără ''aripi''.
Suntem atâția îngeri pe pământ, încât am ajuns să mergem pe jos.
Tată, iartă-mă că nu am știu ce fac , iartă-mă că am privirea plină de sete și ură .
Iartă-mă că nu am venit atunci când am avut nevoie de tine , că nu am avut ocazia să te cunosc niciodată.
Și cineva mă urmărește dintr-un ochi dacă-mi fac treaba cum trebuie, dacă am împrăștiat ''vorbele'' undeva unde lumea va citi și voi fi plăcut.
Încercând să-mi dau seamă cum voi reuși să-mi scot din gând '' blasfemiile'' create de mic copil, îmi dau seama că ajung cât mai sus, fără a gândi un minut faptul că trăiesc într-un vis.
Vă urmăresc privirile și setea care vă curge prin vene, indocrinati cu credință oarbă, unde nu ați avut șansa să vedeți decât oase și piele cu mirosuri de uleiuri ''placute''. Nu vedeți că sunt printre noi ... ?
Iartă-mă că nu-mi pot imagina ''Raiul'' pe pământ, când am aflat că Iadul este chiar sub noi. Unde porțile Iadului sunt mereu deschise și nu contează cine ai fost sau ce ai făcut.
Lordule, iartă-mă pentru ce o să fac și ce voi face. Am înțeles să ''nu am alți dumnezei în afară de tine'' și frustrat am fost când am auzit '' Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.''
Sunt sigur că vei sări pe mine precum un animal sălbatic .
Câteodată oboseşti, te simt slăbit, vrei să renunţi... Şi te gândeşti cum ar fi dacă nu ai lupta de unul singur, dacă lumea te-ar înţelege chiar dacă ochii lor sunt închişi. Sunt orbi şi fără speranţă. Încep să audă prin minciuni, să nu îşi astupe urchile de teamă şi să strige: ''am început să credem''.
Motivaţia îşi revine, speranţa de a face oamenii să înţeleagă că istoria este importantă când eşti într-o lume fără viitor.
Ne uităm în adâncurile trecutului şi ne alegem un personaj pe care noi, ''oamenii normali'', încercăm să îl reprezentăm cu onoare şi mândrie. Şi îi urăsti, nu le arăţi respectul cuvenit, te consideri superior, vrei să nu pari mediocru. Însă tu eşti un ţăran amărât, sărac, lipit pământului care se ''supără'' şi îl roade burta că nu are nici un gram de ''mâncare'' şi vrea să iasă în evidenţă, vrea să ne arate ''nouă'', celor aleşi, că este vorba de cineva important şi că ei se încarcă precum bateriile.
Te simţi bine şi norocos din câteva motive simple care ne delimitează de cei de cea mai joasă speţă, cei la care s-a concretizat de mult că merită să fie jos.
Şi strigă... strigă, strigă, până când o să fii auzit de către toată lumea. Nu contează câţi te vor considera nebun, şi nu-ţi fie frică să arăţi cine eşti, ce poţi face. Chiar dacă lumea te demoralizează, tu arată că eşti făcut din piatră şi oţel, că nimeni nu poate intra prin tine, că nimeni nu te poate atinge. Alege să fii tu cel care leagă sforile, nu cel care atârnă.
Uite că iar îmi asum rolul de om mic şi plin de viaţă în serios... şi încerc să fiu cât se poate de convingător... Însă nu pot, bunul simţ îmi indică să vorbesc pe ocolite, îmi indică că noi trebuie să ''educăm'' o lume plină de intruşi care nu pot realiza că sunt în plus întradevăr. Poţi să te simţi norocos pentru că ai o a doua şansă în sânge, că poţi să gândeşti la un nivel mai înalt faţă de restul, şi eu încă mă gândesc dacă merită să iubim şi rasa albă...
Şi mă gândeam... dacă tot convieţuim aşa mulţi, de ce să nu facem un favor şi să eliminăm jumătate de populaţie? Aşa poate ''Terra'' se va opri de teama ''noastră'' de a mai crea oameni de unică folosinţă. Şi nu am crescut în ură, dimpotrivă, cred că am primit prea multă iubire într-un cămin fericit, de aceea mă vezi mereu cu zâmbetul pe buze, chiar dacă sub ele sângerează. Chiar dacă sub ele există otravă pentru toţi, chiar şi pentru mine în caz că-mi pierd minţile. Şi tot aşa încerc să vă explic că vreau să vorbesc cu voi...
Nu pot să cred ce este acum după atâta suferinţă... Nu pot să inţeleg de unde iubirea asta sufocantă şi dorinţa de a fi a mea pentru o eternitate... Aş da orice, aş pierde tot pentru o singură imbrăţişare... Şi timpul mă răneşte, distanţa dintre mine şi tine este insuportabilă. Durerea nu va dispărea cât timp am nevoie de tine, şi plâng în lipsa ta lângă acel copac pe care vom sta să admirăm iarna cum se aşterne pe câmpiile fără vlagă şi înmiresmate cu acel alb pur. Pentru tine care crezi în dragoste şi-n iubire faci tristeţea să plece şi să vină a doua zi. Şi nu mai vreau să privesc în oglindă un om trist pe care nimeni nu-l înţelege în afară de tine. Şi tu încă mă împingi să vad ceea ce nu o să fiu, aşteptând întoarcerea ta. Privesc durerea din preajma mea, tristeţea şi pasiunea prin care ''spiritul uman'' nu o poate omorî. Priveşte durerea în ochii mei copleşiţi de a ta frumuseţe… pentru tine aş ceda tronul.
Nu pot să cred că vorbesc despre starea mea de faţă cu voi, oamenii care o să mă acuzaţi de plagiat şi minciună. Doamne şi cât o iubesc, si câtă nevoie am de ea să fie mereu în preajma mea chiar şi când adorm sub umbra fricii că iar vei pleca de langă mine, iar voi rămâne un om în umbră fără speranţa de astăzi. Este insuportabil gândul că simt iar, chiar dacă in mine zac răni care încă ustură din anii ce-au trecut sperând că într-o zi sarea de pe ele va dispărea şi vântul va vindeca rănile produse de către ''ea''. Şi cât de mult te iubesc, n-am uitat, dar trăiesc cu speranţa că tu mă vei ajuta, că ai fi in stare să părăsim această lume rece şi umedă pentru a trăi cu mine o veşnicie şi din acea veşnicie nu vom mai reveni nicodată pe acest tărâm în care noi oamenii simpli am trăit. Melancolia îmi cuprinde tot corpul, timpul este oprit, mă simt gol şi fără suflare, sunt extrem de prietenos când îţi aud numele. Încercând să te strâng în braţe pentru a nu te pierde, observ că nu eşti tu, că în spatele numelui tău se ascunde altă persoană pe care tocmai am imbraţişat-o. Alergând după tine nu-mi dau seama cât de indepărtată poate să fie iubirea mea faţă de tine. Speranţa rămâne în urmă, obosită, dar încă te mai caută în zadar. Mereu te simt aproape de mine, chiar dacă tu eşti undeva acolo departe aşteptându-mă să revin şi să-mi capăt locul langă tine. Păşesc în lumină cu frica de a nu mă arde, aşteptând cuminte ca întunericul să domnească iar asupra caselor şi dispar precum un ''vampir'' după urma ta. Vreau să mă înveţi să te iubesc, să te ating, să -ţi muşc buzele tale cărnoase şi pline de miere. Mierea să curgă până-n adâncul sufletului meu, să o ungă, să ajungă să bată şi să vadă că viaţa e la fel de draguţă si dulce ca şi tine. Vreau să ajungem lângă '' ακρόπολη'' şi să ne unim prin voinţa zeilor şi să readucem ''antichitatea'' pe pământ. Încă numar zilele când o să-ţi văd silueta în umbră intrând pe uşa casei mele.
Recunosc sunt un simplu om chiar daca am 2 suflete intr-un corp.
Recunosc poate m-am grabit asupra faptului ca te cunosc.
Insa nimeni nu se va juca cu mine cat timp eu am daruit ceva ''pur''
Insa aceea ''ea'' a stiut decat sa se joace cum fac toate in vremurile noastre;
Eu vorbeam ,ea radea ,mi-am dat seama in mare parte ca despre ea nu stiam
aproape nimic .
Nu este adevarat ! cea care a aruncat cu noroi in persoane nevinovate esti tu, acea ''ea'' , stiai sentimentele fata de acel ''EL'' ,nu trebuia sa minti asupra faptului ca esti depedenta precum ''Drogatu dupa doza lui '' .
Sprer sa nu intelegi gresit cum ai facut de atatea ori ,nu te judec ,asta e viata ta ,faci ce vrei cu ea insa nu te juca si cu alte vieti , stii de ce? [...] uite ca nu stii ca roata se invarte si cat ea se invarte nimeni nu va sta pe loc.
Nu ma compara pe mine cu un '' mousquetaire'' poate unii dintre noi nici nu ar trebui sa pronunte aceste cuvinte .
Revin asupra comparatiei deoarece nu mi se pare corecta comparatia!! stii de ce?
[...] uite ca iar nu stii... eu ma vad doar un baiat care isi traieste viata care cum se mai intampla mai cade si in capcanele ''ei'' insa daca capcana nu e bine stransa el va evada pentru ca are o inima de ''LEU'' precum si Unul dintre cei mai mari Oameni caruia o sa-mi permit sa ii pronunt numele ''Alexandru Macedon''.
Nu am crezut o vorba din ce ai spus despre ''victima'' normal ,ce sa ceri de la un pui de urs cand ea inca creste langa mama ei.
Mi-am dat seama de joaca asta bolnava si de bucuria sa auzi cuvinte pe care cineva ti le zice cu acea sinceritate pe care nu prea mai auzi in zilele noastre ...
Refuzul face parte din viata insa daca ''refuzi'' poti sa o faci intr-un stil fin si frumos cum cred ca ar trebui sa stea in comportamentul oricarei fete.
Vorbesti de dispret?
Ma uimeste faptul ca inca stii sa pronunti acest cuvant; chiar tu?:)
Nu uita . nu ti-am facut aproape nimic ca sa pronunti acest cuvant ''greu''
Doar daca Logica ta este corupta si poate si trista ca sa zici asta cand ''EL'' iti citeste tot ce are pe ''Suflet'' precum o calugarita cand ajunge la ultima biluta de la matanie si incepe iar! asa sa intamplat si cu mine:) tot ti-am explicat insa tu radeai si dadeai vina fara nerusinare pe '' puiu de urs''
Daca nu iti plac oameni care tin la tine si repet :''erau gata sa iti aduca si ''Luna'' de pe cer'' ,inseamna ca Logica ta este ILOGICA. ''
Nu uita, puteai de la inceput sa imi zici un ''Nu” frumos ,cu stil
Si puteai sa ramai prieten cu un adevarat ''Prieten''
Cine a ajuns sa citeasca printre zidurile prejudecatilor ei acum
stau langa mine si simt ceea se simt si eu pentru ei.
