Nimeni

Mica Românie. Ce mă doare când o văd, Ca și când nu mi-ar păsa. Aduc o rază de soare Într-o lume înghețată. Alergând cât mai departe Cu frică că vei muri, Încerc să fiu eu, Acel salvator Care ridică ultimul măr. Așteptând trenul, Frigul îmi pătrunde în oase, Gerul trece prin fața mea, Luna amorțită Nu mai zâmbește. Nu mai am încredere În voi, cei care Treceți pe lângă mine. Mă doare când o văd Pe ea cum lăcrimează. Trăiesc într-o lume Construită din crime, Din care noi facem parte. Noi suntem cei care Trebuie să ne sacrificăm. Mă sacrific pentru voi Cu teama că voi muri, Însă cu speranța Că voi începe ceva nou, O lume nebună și nouă Unde voi să nu mai fiți. Priviți precum animale. Și animalele să fie respectate. Văd tineri plâgând cu găuri în mână. Evoluția nu mai e în tine Și ceea ce contează pentru tine E să trăiești, să faci față. Când vine vorba de a două zi, Soarele tău apune . Încet, încet, lași totul în spate. Urmărind umbra care Te urmărește de ceva zile, Alergând spre tine, Observ cum te golești, Cum ești furată și violată. Impertinență crește Cultura scade, Toți suntem scriitori, Toți citim și toți am învățat, Însă nimeni Nu ajunge să fie Într-o lume mai presus decât ceea virtuală. Știi că vrem să ajungi departe, Să zicem cu glas tare și mândru Că facem parte din tine, Unde numai nația noastră să fie, Toți dușmanii și extremeștii să dispară, Râmele și paraziții să fie sclavii nostri. Unde vom schimba cum poți face Un bine din nimic. Să fii pregătit să mori pentru cineva, Doar că știi că faci bine. Să-ți iei arma, Să stai cu ea la tâmplă, Să ajungi departe, să lași totul în spate. Alergând cu găuri în tine, Ajungi în alte țări în care Nimeni nu te place și dispari Precum un abur. Ăla ești TU! Să nu te mire faptul că nu ajunge niciodată pe 1. Pe drum, întodeauna, întunericul Va domni și nu va exista O cale spre naștere demnă. Luna și soarele vor fi Aceiași planetă. Este momentul să vezi. Nu să crezi , nu să te rogi. Să alergi cât mai departe De toți pe care îi consideri Genocizi , ai o boală în suflet când o vezi, când o văd ,când o vedem cum plânge cum sângerează. Toate ideile sunt cenzurate, arma se îndreaptă tot mai des spre tâmpla ta, încerci să apeși și să lași totul în spate, alungând durerea și oboseala ai apăsat pe trăgaci. Gândurile au zburat, totul a plecat, Însă ea tot plânge ,suferă, așteptând pe cineva ca noi ! Generația tânără și plină de viață fără indocrinari creștine și politice.