Furie

Nu doar am văzut, însă am auzit, am stat de vorbă cu persoana din mine. Ştiu, sună a nebunie curată pentru că nu poţi avea două persoane în tine, însă eu nu am doar doua, am milioane care mă tot inspira să folosesc o mână şi să scriu lucruri pe care le simt şi le urăsc. Caţi oameni o să mă considere ciudat pentru faptul ca scriu nişte adevăruri? Caţi oameni nu vor căuta ''Logica'' din mine, vor trece peste tot şi vor spune „alt om care visează să ajungă pe lună”? Uite ca eu nu vreau să ajung pe lună, eu vreau să ajung unde nici un om nu a ajuns şi nici nu va ajunge. Vreau să ajung în ”Adâncurile Soarelui'', să mă fac unul cu El, să fiu ochii lui, să fiu gura lui, flăcările pe care le emană să fie furia mea. Soarele cu mâinile mele să strângă Pământul să “mângâie” oamenii, să strige în faţă ''ajutor'', să te privească cu ochi înlăcrimaţi, cu apă, cu sânge şi să curgă adânc în pământ, să iese flori din acele lacrimi. O nouă lume să apară din pământ şi cer: apă, vânt, lumină şi întuneric, lumea să nu mai fie la fel. Toţi să ajungem să gândim la fel, să ne iubim, să nu mai trăim sub ''Luna'' doar sub ”Soare” şi să nu fim mulţi, să fim doar cei care pot spune că au simţit o îmbrăţişare călduroasă, mintea să fie pură, şi nu bolnavă, să nu ceară imortalitatea doar sa trăiască o veşnicie prin noi şi să gândească prin cei ramaşi. Asta niciodată nu se va întâmpla pentru că Soarele este unic şi pur, nu primeşte pe nimeni fără să ardă în adâncuri şi să nu fie unul cu El. Lumea nu poate fi strânsa cu o îmbrăţişare călduroasa pentru că asta ar însemna să îi topeşti pe toţi, iar din sânge apă nu se face.