Iartă-mă

Și Iartă-mă pentru ce am făcut și ce voi face.

Tată, te rog, iartă-mă pentru păcatele și fărădelegile mele .

Sunt un bolnav într-o lume ''sănătoasă''

Încercând să-mi dau seama unde îmi este locul, am omorât insectele ce-mi stăteau în cale.

Tată, te rog, iartă-mă că am păcătuit stând afară și înjurând lumea ce mă înconjura cu tristețea și setea de sânge din inimile lor.

Văd priviri diabolice închise în cuști fără lacăte, unde nu e loc de ceva mai presus decât ei.

Văd în întuneric umbre albe incercând să mă cuprindă, să-mi fure sufletul , încercând să-mi dea o nouă viață plină de mizerie și dezgust .

Tată, iartă-mă pentru ce voi face într-o lume tăiată în trei, unde decât prima parte este importantă.

Am ales o cale pe care mulți dintre voi nu ar înțelege-o, unde toți ați avea ceva de discutat sau pronunțat .

Vreau să aud cântece când îi ''adorm'', să le șoptesc în urechea lor ce-am făcut.

Sufăr de multe dureri. Totul este perfect când ești o zâna și te împrăștii precum păpădia, când afară este ''răcoare''

Vreau să-mi cer iertare c-am ales drumul pe care ție și urmașilor tăi le-ar displăcea să nu îl urmez cu “felinarul”, într-o lume copleșită de “lumina”.

Și văd din fiecare om cum iese câte un demon, mai complex sau mai slab, depinde de tine, Tata, cât de mult i-ai educat și cât de mult ți-ai spus cuvântul într-o propoziție din cele zece.

Nu aștept să-mi răspunzi. Te aștept să-mi dai un semn. Vreau acum să apari și să-mi cer scuze pentru că am pomenit de tine aici, într-o lume pe care o pierzi ,într-o lume unde în fiecare zi se mai naște un înger fără ''aripi''.

Suntem atâția îngeri pe pământ, încât am ajuns să mergem pe jos.

Tată, iartă-mă că nu am știu ce fac , iartă-mă că am privirea plină de sete și ură .

Iartă-mă că nu am venit atunci când am avut nevoie de tine , că nu am avut ocazia să te cunosc niciodată.

Și cineva mă urmărește dintr-un ochi dacă-mi fac treaba cum trebuie, dacă am împrăștiat ''vorbele'' undeva unde lumea va citi și voi fi plăcut.

Încercând să-mi dau seamă cum voi reuși să-mi scot din gând '' blasfemiile'' create de mic copil, îmi dau seama că ajung cât mai sus, fără a gândi un minut faptul că trăiesc într-un vis.

Vă urmăresc privirile și setea care vă curge prin vene, indocrinati cu credință oarbă, unde nu ați avut șansa să vedeți decât oase și piele cu mirosuri de uleiuri ''placute''. Nu vedeți că sunt printre noi ... ?

Iartă-mă că nu-mi pot imagina ''Raiul'' pe pământ, când am aflat că Iadul este chiar sub noi. Unde porțile Iadului sunt mereu deschise și nu contează cine ai fost sau ce ai făcut.

Lordule, iartă-mă pentru ce o să fac și ce voi face. Am înțeles să ''nu am alți dumnezei în afară de tine'' și frustrat am fost când am auzit '' Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.''

Sunt sigur că vei sări pe mine precum un animal sălbatic .