Este Printe Noi

Înca o dată şi încă o dată şi tot aşa, o să scriu până o să mă audă lumea. O să strig cât de tare pot, nu voi cere ajutor şi nu voi cere nici îndurare. Vreau ca durerea să fie simţită, mesajul să fie răspândit, să nu se mai termine. Să rămână în ''aer'' pentru tot restul vieţii noastre!!

De ce unii se cred oameni care nu sunt născuţi din carne şi oase şi sunt numiţi supremi? Oare de ce aceşti oameni vor să ne facă sclavii lor? De ce să existe diferenţa dintre negru şi alb? De ce să îţi fie frică de dumnezeu, de satana? Ştiai că demonii nu pot pune mâna pe tine? Ştiai că demonii sunt şi în biserică dar tu nu îi simţi? Ştiai că mereu va exista câte un demon lângă tine? Şi chiar acum, lângă mine, sunt destui care mă fac să simt fiorul pe care mereu îl simţi când vezi ceva îngrozitor. Te întrebi dacă o sa mai scriu, dacă o să fiu la fel de apt ca să îţi captez atenţia? Ştii ceva? Nu-mi trebuie atenţia ta. Sunt sătul de atenţie, sunt sătul de lumea asta oarbă şi lipsită de logică! Detest faptul că încă existăm, că fiecare lume îşi are gândirea ei. Şi nu, nu este frumos. Este chiar stupid că în loc de mic dejun mulţi să îşi ia calmante, ne trimit mesaje si nu putem face nimic. Şi când mă gândesc că pierdem oameni, că unii ar trebui să fie numiţi zei, mă îngrozesc... De ce să existe oameni care nu au nici un fel de scrupule? Şi cei cu scrupule să ardă în jar? Să îţi fie frică de dumnezeu este precum ţi-ai zice în adânc ‘’eu nu pot’’. Sau îţi este frică de satan? Îţi este frică să pronunţi acest nume?? Eşti un intrus în lumea ta? Nu vrei să mori, îţi este frică să nu mori mâine cu gândul că nu ai trăit încă o zi în plus? De ce lumea moare fără să îţi dai seama? De ce lumea moare pentru că unii vor? De ce să fiu sclav?

Acum când scriu, fiorul creşte. Îl simt, îmi simt respiraţia, devin bolnav. Simt că îmi vine timpul, însă nu o să înţelegi. Dacă mâine mor lovit în cap de o bâtă? Şi când vezi în spate conştientizezi că a fost un om, nu a fost nici un demon, nici un dumnezeu, doar un om cu gândirea rece.

Faptul că poţi să iei viaţa unui om îmi place. Chiar încep să zâmbesc şi aş vrea şi eu să fac cum fac ei, să fiu şi eu ca ei.

Aş vrea să îmi văd sufletul. Lui Lucifer aş vrea să nu-i mai stau în genunchi, să nu mai stau pe pământ, să stau la înălţime. Însă pentru fiecare încercare de a deveni cineva o să plăteşti.

O să mori precum o vedetă, o să plângă lumea după tine. După aceea o să îţi aducă vântul şi ploaia câte o floare pe mormântul tău rece. Eşti nebun? Cine crezi că te va crede? Ceea ce scrii aici e nebunie. În România dacă ştiu 1% sau or să înţeleagă... lumea este dramatică...

Şi cum vezi copiii cum îşi plâng părinţii... De ce să cred că ei au murit dintr-o cauză nobilă? De ce ai vrea să crezi asta? Când ei au murit aşa cum s-au născut, doar să le facă treaba altora...

Ştii că nu există oameni de pe alte planete? Există oameni mutanţi? Care îi vezi în fiecare zi pe lângă tine? Ei vor ca tu să fii rau, să ne omorâm între noi, că deja suntem prea mulţi. Suntem o grămadă de vite gata să fie sacrificate pentru LORDUL LUCIFER. ŞI DE AICI SE VEDE DIFERENŢA. LUMEA ESTE O DIFERENŢĂ PE CARE NU O POŢI DIGERA. ŞI DACĂ STĂM SĂ NE GANDIM CĂ SUNTEM NIŞTE VITE PENTRU UNII, TE DOARE. O SĂ ÎMI ZICI CĂ SUNT DEJA PE CALEA DE NEBUNIE, CĂ ÎMI PIERD TIMPUL ŞI VREMEA. SAU ASTA O SĂ CRED ŞI EU, DAR NUMAI CÂND O SĂ MOR. PÂNĂ ATUNCI TRĂIESC ŞI ÎMI VĂD DE DREPTURILE MELE DE ''ANIMAL''. ŞI ÎNCĂ MAI AVEM TIMP. ASCULTĂ, FII ATENT CUM TU EŞTI DOAR O MARIONETĂ, CUM UNII TE ŢIN ÎN LESĂ ŞI TU EŞTI NIMICUL DIN LESĂ.

Revin la un mod mai obişnuit de a scrie pentru a încheia, pentru că deja văd cum sunt înconjurat de aceste creaturi lângă care trebuie să trăieşti zi cu zi.

Şi încă ceva pentru toţi iubitorii de ''proşti'': biserica nu mai există, satan nu mai există, există ei, fiinţele supreme pe care o să le vezi că vin din viitor, care te vor devora prin diverse metode crude. O să mori cu ochii însângeraţi.

Am imaginaţia prea bogată? Crezi deja că vorbesc prostii? Crezi că îmi este foame? Sau sete? Ca să ştii: nu, nu sunt ciudat. Nu îmi este sete, nu sunt nebun. Şi prostii vorbesc, asta e datoria mea, să vorbesc prostii. Să nu ne rugăm la EL, să ne rugăm la noi. Să ne deşteptăm, să ne ridicăm spre cer şi să lovim cum trebuie. Urăşte lumea cum o fac şi eu, nu devora pe toată, pentru că există şi ziua a doua şi a treia şi tot aşa până se face a şaptea. Nu fi ca restul, nu te gândi numai la tine. Gândeşte-te cum ai putea să faci pământul să se învârtă fără lumină şi oameni luminoşi.

Şi nu vă iubim aşa cum ne iubiţi şi voi pe noi.

Şi inca ceva... nu iubesc facebook-ul, detest faptul că avem telefoane, că vorbim prin mesaje sau la telefon. Detest că ascult muzică şi gândurile mele fug după un fum.

Vinde-te şi plăteşte, acesta este preţul.