luni, 7 noiembrie 2011

Mulţumesc


Şi uite că ai crescut şi te uiţi la mine când îţi vorbesc. Îţi simt durerea, mândria, iubirea, eşti dezgustat de ceea ce vezi şi mă uit cât mai mult la tine,  că tu mi-ai fost singurul prieten care a zis întotdeauna ''eu sunt langa tine''. Eu văd adevărul printre minciuni, însă sunt slab printre ei, nu văd schimbări, nu văd nimic. Nu e nimeni care să îţi mai dea o a doua şansă de a trăi, de a te bucura de ceea ce vezi şi simţi.
 Simt cum durerea face parte din mândrie, când te asiguri că eşti cineva atunci cazi şi te loveşti. Doare, îţi văd sângele în ochi cu gustul amar care numai tu îl poţi avea când lumea se roteşte deodată peste noapte.
 Când o văd pe mama zâmbind este precum o binecuvântare, ea o să rămână singura femeie care a suferit şi mi-a suportat fiecare gest, scuză, reproş, indiferenţă şi multe altele care nu are rost să le înşir într-o carte fără speranţă, într-o carte ai căror ochi sunt orbi. Aş vrea să mulţumesc celor care mă tot ajută să trec peste răutate, să le mulţumesc celor care încă cred că eu pot să fac ceva într-o lume mică. Vreau să le mulţumesc şi celor care nu mă plac, celor care îmi zâmbesc şi plâng. Le mulţumesc şi celor care mă tot suportă, chiar dacă nu mă suportă...
  Şi uite, iar suntem aici într-o lume prietenoasă, unde din ce în ce mai des auzi ''nu mai putem''. Ai fost singura mea dorinţă, singura mea încălzire în care am putut spera că o să fii precum o bună vestire. Te-aş compara cu blasfemia din aşa zisa ''biblie'' unde are loc naşterea celor doi oameni care dacă ar exista nu le-aş mulţumi sub nici o formă.
 Multă lume te critică pentru singurul fapt că eşti ceva mai ''special'', ceva care îi lasă în impas cand îi întreci pe ultima sută de metri pe linia de START.  Însă adevărul este că noi i-am depăşit de mult, de când am înţeles că lumea nu constă numai în ţipete şi crime, unde lumea se învârte dacă tu ştii să o faci  să se învârtă după regulile tale... Ai zice că Dumnezeu te-a binecuvântat când ai făcut aşa mulţi bani, însă nu te gândeşti că aşa cum ai făcut aceşti bani  ''binecuvântaţi'', aşa o să te împrăştii şi tu într-o lume unde o să fiu şi eu, acolo unde eu o să stau lângă tron şi o să contribui să ţi se smulgă fiecare bucată de carne, cu grija de a suferi.
 Ridică mâna şi pune-o pe Biblie, unealta care de secole este folosită pentru a spăla şi înmulţi păcatele. Unde o să citeşti invers crucea care tu o porţi la gât şi unde lumea este bună în totalitate.
Şi cine dreacu sunt eu să îţi zic toate astea? Cine dreacu mă cred să vorbesc despre biserica ta şi alte lucruri?
Eu sunt Nicolas Alexandro, cel căruia nu îi este frică să moară într-o lume unde totul e dezintegrat. Şi am tot încercat să o seduc; Nu am reuşit, însă când am plătit-o a stat.
 ·  · Distribuie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu