Si cat am vrut

Uitându-mă în trecut, observ oameni uitați de vreme și timp, pe care îi găsim numai în bibliotecele prăfuite și pline de șobolani ''literari'', mușcând cu pofta și cruzimea sfâșietoare de-a distruge urma unor oameni pe care în ziua de azi îi dispretuim, îi acuzăm de ceva fără dovezi , uităm de ei precum lunile ce au trecut asupra noastră, cu setea de a ne stoarce și ultimile puteri rămase în sângele nostru curat și plin de curiozitate.
Privesc partea istorică, în care ''neagră'' e puțin spus... Și mă întreb cum astfel de oameni au reușit să ne conducă pe noi, să ne arate ce să facem spre viitor. Masacrul pe care acest om a putut să-l facă pentru ''iubirea'' lui față de popor și nația lui, este copleșitor. Fără niciun sprijn mă îndrept spre scara în care a urcat și el .... Detest oamenii care acuză fără niciun pic de conștiință că ''EL'' a fost precum un tată pentru milioane de oameni, însă neînțeles pe deplin...
Arta creată de el a fost un măcel, o pată roșie într-o foaie albă dintr-o carte încă neterminată, care așteaptă multe alte scripturi adevărate sau false, în care trebuie trăite, învățate și transmise mai departe într-o nouă generație, pe care noi trebuie să o învățam cine a fost cu adevărat, în ce să creadă și cine să ajungă ,pe cine să aibă ca idol demn în viață.
Uimit sunt că am reușit să scriu despre ''Conducatorul'' atât iubit ...
Încă de mic am vrut să ajung să fiu un om perfect, precum el, fără niciun reproș, decât la sfârșit, unde lumea a fost nevoită să închidă ochii, să uite de el și să intrebe ''coala'' pe care a fost scrisă în sânge și suferință în anii ce au trecut.
Acum și văd zâmbetul pe buze când el, mișcat de intenția ''poporului'', a ridicat mâna în semn de ''pace toturor''.
 Vocea lui era o binecuvântare pe care toți o aplaudau la sfârșit . Își iubea țara și o voia curată, în care oamenii săi să fie liberi, să nu existe o altă rasă superioara ''lor'', “chiar dacă reneg fiecare rasă fiind supremă mie !”. Reunosc, pe el l-aș fi vrut ca un conducător al meu și al vostru, oamenilor de astăzi, care nu știți să trăiți și să iubiți oamenii care își respectă țara și o onorează cu fiecare pas făcut în față.
Omul, ajungând la un nivel intens și fără manipulare, este în stare să facă orice, chiar să distrugă un popor pentru o singură nație , pentru o singură speranța. Uitându-mă cine a fost sau ce-a făcut, am observat și învățat multe, pe care încerc să le aplic în viața mea mizerabilă și plină de stress, zi de zi, însă nu le pot îndeplini. El a fost și va rămâne un ''Alexandru'', un ''Macedon '' dintr-o eră nouă, în care curgea un sânge pe care nimeni nu îl va cunoaște cu adevărat.
Toamna a venit, iarna se apropie. Trăind într-o lume nărăvașă, încerc să uit de toate râsetele și cruzimea privirilor aduse de către oamenii iubitori de alte''natiuni''.
Nu încerc să-i plâng de milă , nu încerc să îmi fac un alt text pe care să îl citești tu , încerc să-mi deschid calea spre perfecțiune, chiar dacă sună a nebunie, chiar dacă o să mă calci în picioare, eu tot mă voi ridica și voi lupta până când și ultima răsuflare va rămâne trează sau moartă ... Voi scrie, împreună cu el, încă o filă în care îi voi pomeni numele. Trăind, încă, în sufletele noastre orbite și crude de ''vremea'' de-afară, nu uităm cum cortina a fost trasă asupra lui și cartea care este scrisă din umbră ...
Și încercând să învăț cum să merg în viață fără să cad, mă lovesc și nu-mi mai simt puterea pe care acest ''erou'' a avut-o!
Iubind oamenii care merită, am înțeles felul lui de-a fi și regret că nu am murit alături de el, să trăim o veșnicie acolo, ''undeva'', în care ''el'' să fie conducătorul nostru suprem !