Scriu iar despre ce am văzut şi auzit. Lumea se învârte, nu se opreşte. Văd că cerul se mişcă lângă nori si norii lângă cer. Mi se pare ciudat de ce nu pot să zic doar că cerul se miscă lângă nori. Văd lumea cum zboară precum păsările, văd cum le cresc aripi în loc de ''nas'' şi uite cum omul se transformă în ''creatură''. Cât timp vei ajuta tu, o să fii rege pe lângă sclav si sclav pe langa rege. Şi când pământul se mişcă, totul se mişcă pe lângă tine. Vin şi se transformă in cârpe ca să nu cazi şi cumva să te loveşti. Însă când pleci, când nu le mai dai atâta importanţă, când nu mai oferi nici o mână, doar zâmbete, ei se transformă. Îi vezi ca şi cum zboară deasupra ta de acum. Nu te mai văd ca un rege, ci ca o pradă. Şi alergi, încerci să îi ajuti iar. Dar uite că sunt prea sus. Şi mereu auzi vorbe, şoapte, strigăte, înjurături; însă când te întorci, nu mai vezi pe nimeni. Pe cer o dâră neagră rămâne deasupra ta şi începi să înţelegi de persoanele care au fost şi ce au ajuns. Am repetat mereu, şi cu asta cred că o să mor! Se spune că ‘’oamenii te privesc precum o pradă doar atâta timp cât tu AI''. Şi uite că timpul trece şi nu mai poţi suporta strigătele, şoaptele din spatele tau. Vrei sa îţi crească aripi să vezi cine e... Însa tu nu esti la fel, tu nu vei putea să zbori sau să vorbeşti când cineva este cu spatele si merge spre o lume nouă care mulţi ar considera-o ciudată si plină de dispreţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu