Am visat că relaţia mea este prea lungă pentru oameni... Aşa că am întâlnit o fată brunetă, înaltă, albă şi subţire. Nu puteam să spun că era subţire precum... un tei când se naşte. Dar încet-încet, pasiunea şi obsesia de a avea o aventură ''serioasă'' cu mine m-a dus la eşec. Ea se uita la mine devorându-mă din priviri. Şi un om venea să mă salveze. Îmi zicea că este prietena lui şi să plec de lânga ea, să o las în pace. Eu, cu mândria mea, l-am omorât. Am trecut şi şters trupul lui lăsat într-o baltă de sânge într-o scară de bloc veche şi ruginită de timpul care trece fără măsură şi ceasuri.
Vremea a venit, am observat multe chestii ciudate, unele foarte scârboase. Între timp însă, ea parcă era făcută din ceară. Era perfectă. Şi noaptea a pătruns în case, liniştea şi-a făcut prezenţa şi ea. Nimeni si nimic nu se mai deranja din faptele noaste. În acel moment eram doar eu, ''erou'', în faţa unei fete care tot cerea şi cerea, fără oprire. Deodată observ în timpul plin de dragostea noastră cum din floare se transformă în mâl. O coadă imensă îi creştea când pasiunea era mai intensă, unghiile le simţeam pe spatele meu mai mari, şi cum intra în mine de parcă ar vrea să mă sfâşie încet, încet, fata aceea drăguţă care parcă era făcută din ceară s-a dovedit a fi un demon căruia doar i-am satisfăcut dorinţele.
Am căzut de mult într-o gaură neagră... Acum sunt ţinut în lanţuri în iad (dacă există)... Dacă nu, sunt în lumea mea, cea pe care o trăiesc şi despre care scriu. Demonii sunt bine veniţi. Acum mă gândesc că nu există aşa ceva, însă visul nu a fost un vis obişnuit al unui puşti de 15-16 ani care îşi doreşte să scape de virginitate. Pur şi simplu faptul că lumea nu vede şi nu simte fiindu-le frică de lumea ''întunecată'' arată că nu poţi să îi faci să înţeleagă pe toţi, însă nu numai eu am avut relaţii cu demoni.
Şi în plus, lumea se învârte iar si iar. Cât timp a fost un vis drăguţ... Până la urmă trebuie să trăieşti fiecare clipă, chiar dacă eşti lângă un demon.
Îngerii nu mai sunt. Au dispărut, au căzut în genunchi când am hotărât că răul este o parte din mine. Că inteligenţa vine din răutate şi din prostia multor aşa-zişi oameni. Acum mă întreb, OARE lumea este suficient de ''deşteaptă'' încât să-şi dea seama că am fost avertizat? Că timpul o să vină? Că o să ajung să fiu un sclav într-o lume necunoscută înconjurat de femei frumoase precum nişte perle? Sub acea piele se ascund însă demoni nerăbdători să te stingă în păcat, în păcatul care nu există.
Aşadar, iubeşte lumea aşa cum este. Nu fugi de ea, încearcă să inţelegi cum arată şi ce vrea. Nu fugi, doar stai să treacă peste tine... Să o simţi, să vezi ce gust are lumea aceasta acră, îndulcită de secole.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu